Despre sfîrșitul lumii

Mi s-a spus că posturile mele devin din ce în ce mai narcisiste. De data asta o să spun lucruri care or să-i facă pe unii să mă deteste, poate, ceea ce e o dovadă că sînt capabil să-mi las imaginea de sine deoparte cînd am pentru ce. Și de data asta am pentru ce.
Lumea asta e cel mai important lucru pe care îl avem, nu-i așa? Un Nietzsche se revolta împotriva creștinismului pentru că, credea el, creștinismului nu-i pasă de lumea asta, fiind preocupat doar să și-o „vîndă” pe a lui, pe cea „de dincolo”. Avea dreptate și nu avea, pentru ca acel creștinism căruia nu-i pasă deloc de lumea asta, nu e deloc creștinism. De fapt, și Voltaire și Nietzsche și Cioran, ca să dau doar primele exemple care îmi vin în minte, nu urau creștinismul, ci doar niște caricaturi ale lui.
Eu, creștin fiind, iubesc lumea asta la fel cum o iubea și Cioran. La fel ca Nietzsche și Albert Camus, iubesc soarele și pămîntul. Spre deosebire de majoritatea creștinilor, eu cred că am fost făcut să trăiesc veșnic cu pielea încălzită de razele soarelui, cu tălpile gîdilate de țărîna pămîntului. Orice formă de creștinism care propune un rai doar pentru suflet, pe lîngă fapul că nu e deloc creștinism, ci doar platonism prost deghizat, îmi provoacă scîrbă. De fapt nu scîrbă, doar mă face să rîd.
Da, lumea asta e cel mai important lucru pe care îl avem. E singurul lucru. Și cu toate astea, cred că cel mai bun lucru care i s-ar putea întîmpla lumii noastre ar fi sfîrșitul. Sîntem îngroziți de sfîrșitul lumii dintr-un singur motiv, și anume pentru că ar fi și sfîrșitul nostru. Am fi foarte fericiți dacă am ști că sfîrșitul lumii ar veni după ce noi n-am mai fi, dovadă că de fapt ne doare în cot de lumea asta. Paradoxul e că cineva care iubește lumea asta cu adevărat, îi dorește și sfîrșitul. Iubește lumea cu adevărat doar acela care reușește să se piardă pe sine din vedere și să îmbrățișeze umanitatea. Lumea asta, de cînd e ea, a fost rea. Asta nu înseamnă că nu merită iubită. Însă orice on care a avut cît de cît spirit, care a avut, adică, capacitatea de a se pierde pe sine din vedere și a se vedea cu adevărat la persoana a treia, a încercat, într-un fel sau altul, să schimbe lumea. Faptul că toți oamenii mari au încercat să schimbe lumea, e dovadă că ceva e în neregulă cu lumea, dacă mai avem nevoie de dovezi pentru asta. Însă chiar dacă ne-am imagina că toate reformele sociale, medicale, politice, ecologice, ar avea succes deplin, tot nu ne putem imagina o lume perfectă, adică una care să nu mai necesite schimbare. De fapt, lumea noastră e bolnavă în chiar sufletul esenței ei, acolo unde ceva ce vibrează ( vezi String theory), creează realitatea așa cum o vedem. Boala ei e fizică, e metafizică, e estetică, e morală, e biologică. Nu există dimensiune care să nu sufere de o boală incurabilă, pentru care nimeni nu poate găsi leac. Și asta fără să mai pun la socoteală Răul, despre care vreau să vorbesc odată separat.
Fără credința într-un Creator al lumii, să-ți dorești sfîrșitul ei înseamnă să fii pur și simplu criminal. Dar altfel, știind că Cel care a creat-o odată, poate să o recreeze, a doua oară chiar mai bine, să îți dorești sfîrșitul ei înseamnă să o iubești cu adevărat.

Nu, sfîrșitul nu l-au prezis incașii sau maiașii sau Nostradamus. Nici știința (mayasii au știut-o, Biblia a știut-o, știința a confirmat, zice trailerul lui 2012, un alt film care vine să ne distreze cu perpsectiva propriului dezastru suprem- ce masochiști mai sîntem și noi! ).
Cînd eram mai mic, încercam să înțeleg cărțile profetice din Biblie, adică Daniel și Apocalipsa. În ele am aflat temelia credinței mele in existența unui Creator care se implică activ în istoria creației lui. Dacă te uiți acolo, dacă ai doar puțină răbdare, descoperi acolo o lumină pe care nicio știință, oricît de pozitivistă sau raționalistă și care îți spune că Dumnezeu nu e nimic mai mult decît o ipoteză expirată, n-o poate stinge. În Daniel și Apocalipsa descoperi că cineva a știut Istoria de la început pînă la sfîrșit și s-a obosit să ne-o descopere și nouă. Acum aproximativ 20 de ani, aflasem din Daniel și Apocalipsa despre o autoritate economică mondială, care va fi instituită ca răspuns la o criză mondială. Aflasem că Papa, pe care Biblia îl demască fără drept de apel drept Antichrist (Antichristul lui Lars Von Trier, oricît de frumos și tulburător din punct de vedere estetic, este o glumă ieftină pe lîngă subtilitatea și RĂUTATEA camuflată a adevăratului Antichrist) face apel la o revitalizare a religiei la nivel mondial, ceea ce tradus înseammnă că el se alteaptă ca toată lumea să fie Catolică. Și o să vină o zi cind bătrînelul ăsta o să aibă puterea supremă și să facă ceea ce acum pare SF, sau doar F, adcicp fanasy, căci știința n-are nicio legătură cu povestea asta. Zilele astea citeam un articol în Dailybussines care vorbea tocmai despre instituirea unei autorități economice mondiale care să facă față crizei, o poveste care mai demult și ea părea tot SF, sau doar F. Parcă nu le venea nici lor să creadă, parcă își cereau scuze că vin în fața lumii cu astfel de știri ce parcă sînt rupte din vreun scenariu conspiraționist obscur. Și așa e catalogată în general Biblia, drept fabulații obscure, asta pînă ce spune ea se întîmplă în realitate. Și pînă acum s-a întîmplat la literă. Și o să se întîmple în continuare. Și asta e vestea bună cu privire la sfîrșitul lumii. Căci Apocalipsa, departe de a însemna dezastru și nenorocire, așa cum crede în mod fals toată lumea, înseamnă descoperire, adică descoperirea făcută de Cel care a făcut Lumea și Istoria și care are de gînd să refacă lumea. Sfîrșitul, adică, nu e decît un alt început.

Așadar, n-o să vină niciun meteorit să ne distrugă, nici n-o să fim devastați de vreun război nuclear, așa cum ne arată toate filmele astea de sute de milioane de dolari (și care, între noi fie spus, sînt toate foarte slabe, mult mai slabe decît cel mai prost film al vreunui rus ce a făcut un film low budget). Vă promit eu! De fapt nu eu sînt cel ce promite, ci altcineva, Cineva care chiar se poate ține de promisiune. Dar sfîrșitul o să vină, însă sfîrșitul ăsta care ne sperie atît trebuie iubit, pentru că e cel mai bun lucru care i se poate întîmpla unei lumi a cărei boală e atît de adînc intrată în măduva ei încît nu mai poate fi vreodată extirpată. Iar după sfîrșit, în virtutea aceleiași promisiuni, adevarata Brave New World, nu distopia imaginată de Huxley.

Anunțuri

2 gânduri despre „Despre sfîrșitul lumii

  1. Numai daca ma uit la lista de filme preferata de tine si dau mai jos si de Mahler… pai nene… cine zice k esti narcisist e bland cu tine… iar in postul asta in care aberezi atata si arunci atatea nume de care ai auzit si tu in liceu… scuze, dar nu vad pe unde vezi sa-ti mai scoti manecile… in rest…esti un produs bun al unei biserici ce te-a indoctrinat bine de mic.

  2. Andrei, se pare ca ma cunosti mai bine decit ma cunosc eu insumi. Am o memorie destul de slaba, asa ca daca as fi auzit in liceu de numele alea, as fi uitat pina acum. In orice caz, daca as fi auzit in liceu de toate numele alea, tot ar fi fost o performanta si tot as fi dat unuia ca tine motive sa fie frustrat. Dar stai linistit, si mie imi dau destui motive sa fiu frustrat (am avut o depresie teribila cind am citit Zbor in bataia sagetii de Patapievici si i-am vazut lista de lecturi-citea o carte pe zi).

    Incerc din toate puterile sa fac niste conexiuni intre "lista de filme", Mhaler si narcisism, dar nu reusesc cu niciun chip. Nu-mi ramine decit sa recunosc ca logica din capul tau e prea indepartata de cea din capul meu. Sau poate n-ai nicio logica, e si asta o posibilitate.

    Iar la sfirsit, dupa ce ma ingropi cu logica aia extraterestra, imi faci favoarea de a-mi recunoaste ca "sint un produs bun al unei biserici care m-a indoctrinat bine de mic"-observ aici ca ai apelat de doua ori la calificativul bun-ceea ce, fara indoiala, e foarte generos din partea ta.
    In rest, vorba ta, n-am inteles nimic din ce ai zis, dar ma bucur ca-mi citesti blogul 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s