Cum să-ți dai emoții singur

Posted: Octombrie 5, 2009 in Fără categorie

Emoțiile au în general o sursă externă. Avem emoții la un examen, cînd trebuie să vorbim în public sau cînd vrem să vorbim cu fata aceea frumoasă de care ne place dar care pare să nu ne fi observat. Ce e mai ciudat, pare să se uite la noi fără să ne observe. Emoțiile își au întotdeauna cauza în ceilalți, sînt coloratura sufletească a raportării noastre la celălalt. În sensul ăsta, emoțiile pot fi negative, cele cauzate de absența cuiva, cum ar fi dorul sau singurătatea sau sentimentul că am rămas fată bătrînă și n-o să mă mărit niciodată. Sau pozitive, cînd sînt cauzate de prezența celuilalt. Aici intră frica de a vorbi în public sau golul din stomac pe care ți-l dă gîndul de a merge la frumoasa care nu te observă și a-i spune, ca în filmele proaste, „bună, ce faci?”.
Acum cîteva minute, însă, am demonstrat că poți să-ți dai și singur emoții. Săptămîna trecută, am scris de pe adresa mea de mail „oficială” trei emailuri pentru niște oameni foarte importanți pentru mine. Tot de atunci, adică de vreo săptămînă, aștept, cu emoție, răspuns. Pînă acum nu am primit niciunul. Mă gîndeam că măcar unul tot trebuie să primesc. Dar n-am primit niciunul. Mă simt prost, mă simt neimportant, căci e vorba de trei oameni foarte importanți pentru mine și care mă ignoră, de o săptămînă, în grup. Sînt și ele emoții, la urma urmelor, probabil ar trebui să mă simt recunoscător că simt și eu ceva. Înseamnă că nu sînt chiar un nesimțit cum începusem să cred. Azi am găsit un pdf interesant pe net, și cum eram la birou am zis să mi-l trimit pe mail, ca să nu îl mai caut acasă. Așa am și făcut. L-am trimis de pe yahoo, pe gmail, pe adresa mea oficială, ionete.catalin. Puteam să fac și altfel, dar m-am gîndit că dacă îl vad în inbox nu am cum să uit de el. Numai că de la serviciu pînă acasă, cu o escală prin Bricostore, am uitat. Și în seara asta, ca în fiecare seară, mi-am verificat mailul de pe gmail cu un sentiment de așteptare ceva mai moderat decît în primele zile, dar destul de intens. Știe toată lumea cum arată o pagină de email, că înainte de a vedea de la cine emailul, vezi că ai primit un email, sau mai multe. Eu vedeam doar că am primit un email și eram sigur că trebuie să fie unul dintre cele trei pe care le așteptam. Îmi spuneam „în sfîrșit!! ” și deja, în timp ce dădeam click pe inbox, mintea mea calcula cu febrilitate probabilități, întrebîndu-mă care dintre cei trei mi-a răspuns și fiind sigur că emailul nu poate fi de la altcineva. Mă înșelam și aveam dreptate în același timp, căci emailul nu era de la altcineva dar nu era nici de la unul dintre cei trei. Era de la mine. Și iată cum am reușit să-mi dau emoții de unul singur. Senzațiile au fost destul tari și au fost gratis. Puteți să încercați și voi acasă.

Anunțuri
Comentarii
  1. estera spune:

    stiu ca nu e frumos, dar m-a umflat rasul cand am citit finalul. 😛 sorry!
    de retinut si incercat pe propria piele.

  2. Daria spune:

    e f intens sa iti aduci aminte de tine asa…..cand astepti altceva, chiar daca e comic, in acelasi timp

  3. Catalin spune:

    As zice ca e mai degraba neplacut 🙂 Adica, esti foarte dezamagit in momentul ala sa "dai ochi cu tine", cind sperai sa fie altcineva..

  4. Catalin spune:

    Catalin asta sint tot eu, doar ca de pe alt cont google 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s