O zi proasta

Posted: Septembrie 12, 2007 in Fără categorie


Azi am avut o zi proasta. Zilele proaste nu sint prea dese la mine. Sint la fel de frecvente ca si cele bune, adica rare. De obicei, am pur si simplu zile.
Dar azi am avut o zi proasta.
Sint tentat sa incep cu casiera de la cinema, care, fara sa imi dea posibilitatea sa imi aleg locurile, m-a incredintat ca mi-a dat „in spate, central”. Cind am ajuns in sala, am vazut ca era intr-adevar ni spate, muuult prea in spate, pe penultimul rind, mult prea in spate pentru gustul meu. Si la fel de central ca fascismul. Ba nu, comunismul, caci era in stinga.

Dar ziua mea nu a fost proasta din cauza unei casiere asemenea.
Cineva zicea despre mine ca sint cea mai norocoasa persoana pe care a cunoscut-o. Azi a avut ocazia sa se convinga ca nu e chiar asa. Am aflat azi ca cel care trebuia sa imi fie coordonator de doctorat, a murit ieri. Sentimentele incercate de mine au fost foarte amestecate. Pe de o parte, faptul nud ca am ramas fara coordonator de doctorat. De cealalta, faptul ca unul dintre ultimii mari sociologi ai tarii s-a stins. A murit exact cu o saptamina inainte de admitere. Asta da noroc!

Am mers apoi in Jilava. Atmoserfa de acolo, pe linga mirosurile de tot felul care te iau pe sus, e pur si simplu apasatoare! Unii ar zice ca e de la multimea de „hoti” adunata acolo. Nu stiu, dar parca si soarele straluceste altfel acolo.

Ca si cum puscaria nu ar fi fost destul, am ajuns apoi in Ferentari. Aleea Livezilor, niciun nume din lume nu putea sa fie mai nepotrivit decit acesta pentru o strada care seama cu o „gura de iad”. Te duce cu gindul la o plimbare printre pomi incarcati cu frunze si fructe, cu liniste si aer curat. Si cind colo, Aleea Livezilor e un drum printre niste blocuri care arata la fel ca interiorul puscariei Jilava, daca nu mai rau chiar. Acolo, heroina e la ea acasa, adica o gasesti in orice casa (sa imi fie acceptata aceasta exagerare, ca o licenta poetica, chiar daca e o poveste fara pic de poezie!). Oamenii traiesc mai rau decit animalele la gradina zoologica. Cind ma gindesc la ei, ma cuprinde o intrebare ca o durere de cap: de ce nu pleaca undeva, pe cimp, oriunde, sa pasca oi, sa prida peste, sa manince frunze, orice si oriunde altundeva decit acel loc in care parca s-a concentrat toata mizeria lumii?

Am avut o zi proasta, dar ma simt bine. Ma simt bine cind imi dau seama cit de norocos sint ca nu sint pe Aleea Livezilor, dar ma cuprinde un rau ca o durere de cap cind realizez ca Aleea Livezilor nu e un vis urit, ci o realitate, la citiva kilometri distanta de mine. Si ma cuprinde un adevarat virtej de rau cind realizez ca, intr-un sens, intreaga lume o alee a livezilor.

Anunțuri
Comentarii
  1. Magda spune:

    capul sus 🙂

  2. ionetecatalin spune:

    il aveam sus, altfel n-as fi putut sa fac poza 🙂

  3. crisalexa spune:

    Asta, zi proastă? Stai să vezi ce urmează! „Întotdeauna se poate mai rău” e dureros de aplicabilă, uneori. (P.S.: N-am avut nicio intenţie în a induce pesimism, dar sunt adepta realităţii. Şi o şi recunosc. 🙂 )

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s