Trădați în dragoste

Am un prieten care a fost trădat în dragoste. A greșit în primul rînd pentru că a iubit. De fapt, tipu’  începuse să devină sceptic, în urmă cu aproape doi ani. Credea că nu se poate îndrăgosti, că nu va ajunge niciodată să aibă sentimentul absolut că vrea să aibă o singură femeie pe lumea [...]

Oare cîinii ne simt durerea?

N-am mai stat niciodată pe o bancă în Cișmigiu apăsat de o durere așa de mare ca în seara asta. Dar să încep cu ieri. Ieri pe seară stăteam tot pe o bancă în Cișmigiu. Îmi place să merg acolo să citesc, după muncă. Aseară vremea era urîtă și parcul era destul de pustiu, fără [...]

Săgeata timpului

Într-o carte-dialog între Michel Houllebecq şi Bernard-Henri Levy, îl văd pe Cioran citat alături Baudelaire, Pascal şi alţii şi îmi spun: uite un român care a reuşit. Că a reuşit cu preţul românităţii, n-are nicio importanţă. Important e că a reuşit. Şi mă trece un fior că mi-ar plăcea să reuşesc şi eu. Dar am [...]

Cel mai mare risc dintre toate

Cel mai mare risc pe care şi-l poate asuma un om e acela de a face un copil. Pentru că instinctul de reproducere e atît de puternic,  riscul ăsta este doar rareori conştientizat. Toţi vrem copii, toţi facem copii, este, în fine, cel mai natural lucru din lume să avem copii. Doar că unii dintre [...]

Despre cum să (nu) suferi în tăcere

Unii oameni sînt ca negrul, care absoarbe energia, reflectînd doar foarte puţin,  doar strictul necesar cît să se vadă că e negru. Reflectînd doar foarte puţin, adică lăsînd să se  vadă foarte puţin, energia absorbită face să crească temperatura. În termeni existenţiali, temperatură înseamnă agonie. Sînt unii, cei care sînt ca negrul, care riscă să [...]

Un fel de epitaf

O bucată de carne goală Fără inimă A sclipit o vreme Ca și cum ar fi avut suflet Dar n-avea Nu poți Decît să admiri Cum o bucată de carne goală Poate mima sufletul Spiritul Umanitatea Aproape perfect Cu excepția momentelor În care arătai Că nimic nu e mai presus Decît stilul Acum, sa ne [...]

N-am mîncat nimic şi nu mi-e foame

N-ar trebui să scriu astăzi. Tot ce am de spus e incomunicabil. Să spun doar că n-am mîncat nimic azi, cu excepţia cîtorva cireşe dintr-un compot de la Ceuaşu, pe la ora 8 şi ceva, şi totuşi nu mi-e foame cîtuşi de puţin. De ce mă chinui să scriu, dacă nu e nimic de spus? [...]

Meta-post

Din cînd în cînd mă întreb de ce scriu pe blogul ăsta. Şi mereu îmi dau acelaşi răspuns. Nu scriu pentru alţii, pentru că nimeni nu are nevoie, de fapt, de ce scriu eu. Nu  sînt agenţie de ştiri, nu sînt nici analist politic, nici om de cultură, nici poet, nici prozator, deci practic nu [...]

Bice pe spate

Un prieten care a primit recent un job în lumea arabă, adică islamică sau muslmană, îmi povestea zilele trecute că în Arabia Saudită, una dintre cele mai conservatoare ţări islamice, un bărbat a discutat pe stradă cu o femeie şi i-a dat numărul de telefon. Poliţia religioasă- am uitat cum se cheamă, dar e chestie care [...]

O umbrelă roz

Tocmai m-am întors din Ferentari, mai exact strada Zăbrăuţilor, acolo unde anul trecut, pe o vreme mult mai întunecată, am făcut fotografia asta. Vremea întunecată se potriveşte mult mai bine cu strada asta decît soarele de azi, mi se pare mie. Deşi astăzi străluceşte un soare vesel peste tot Bucureştiul, pe strada Zăbrăuţilor soarele pur [...]