Acum opt ore, am postat asta pe Facebook: “Nu ştiu cum să-ţi multumesc pentru că i-ai scris tatălui meu (…). Mi s-a spus că, prin testament, mă imploră să nu-l reneg pe Dumnezeu şi nici ţara. Ce lucru ciudat, să ai părinţi oneşti! Adevărul este că m-am format prin reacţie la virtuţile lor şi că am practicat impertinenţa şi am cultivat egoismul din ură resimţită faţă de modestia lor. Te răscumperi cum poţi pentru faptul de a fi ardelean, tara asta care continuă să nu-mi alimenteze orgoliul- Cioran într-o scrisoare către Noica”
Ce s-a întîmplat? Nimic, absolut nimic. Nimeni n-a “apreciat” aka dat like, nimeni n-a comentat, niciun ecou. E limpede că eu nu înțeleg deloc cum stă treaba pe Facebook. Am postat tot felul de prostii de-a lungul timpului, și de fiecare dată era un ecou. Acum, nimic! Să nu intereseze pe nimeni cum a ajuns Cioran cinicul, misantropul și nihilistul, ca să nu-i zic acritura, care a fost? O astfel de declarație aruncă lumină foarte interesantă asupra la tot ce a scris Cioran. Oare nu s-a găsit niciun ardelean care să fie ofesnat de faptul că Cioran spune aici că a fi ardelean e o tară și o chestie de care trebuie să te răscumperi? Sau, în sfîrșit, măcar să te întrebi de ce îi scria Cioran lui Noica de la Paris. Una peste alta, sînt foarte dezamăgit de prietenii mei de pe Facebook, mai puțin de cei care nu vorbesc limba română.
De obicei pun pe Facebook linkul către ultima postare de pe blog, dar acum, de frica prietenilor de acolo, n-o să-l pun. Deși ar merita să-mi adun tot curajul și să pun linkul, poate ar primi vreun like, ceea ce ar fi ironic.
Notă: Acest text este o glumă și trebuie tratat ca atare. Dar mă gîndesc totuși să-mi închid Facebookul, avînd în vedere relațiile cu prietenii de acolo. Notă la notă: Și ultima frază a fost tot o glumă. Notă la notă la notă: Și așa mai departe.
Ia să fi scris despre sexualitate, să vezi atunci reacţii..
Eu cred ca povestea asta cu “like”-ul e relativa. Evident ca nu e in trend si e total iesit din peisaj sa postezi un citat din Cioran, altul decat cele destul de prafuite de atata repetare stereotipa. In plus – din corespondente. Totusi „like”-ul tine de ceva mai mult decat de a aprecia o imagine, un citat, o opinie. Tine intrucatva de o aliniere la grup. Si intr-o alta dimensiune de o forma de a se arata in piata publica. Ceea ce nu e un lucru rau. Deloc. Chiar deloc. Insa scoate din ecuatie oamenii introvertiti, care prefera sa ramana in umbra. De regula intelectuali… Desi exact profilul celor care ar gusta un asemenea citat.
In plus, daca ma gandesc ca mai mult de 90% din „prietenii” de pe facebook nu imi sunt macar amici de-o bere (nu mai vorbesc de prieteni in sensul autentic al cuvantului), atunci revolta ta devine usor hilara. Asta in cazul in care nu esti printre foarte putinii care au in grupul de facebook exclusiv 20-30 de oameni apropiati si pe nimeni altcineva. Ce poti astepta de la o mare de oameni care s-au ciocnit cu tine intamplator in cine stie ce circumstanta in viata asta? Ai putea raspunde: „Stiu si eu… poate un „like”?”
Si ti-as raspunde, contrazicand tot ce am scris aici: “Stiu si eu, poate ai dreptate!”.
Nu pot sa spun decit ca apreciez foarte mult comentariul tau si aiste asta nu ca pe facebook
Ai facut niste observatii foarte bune. Am incercat sa fac misto de mine insumi, ca sa zic asa. Adica de un alter ego al meu care ar fi destul de prostut incit sa se supere pe prietenii de pe facebook. dar ca sa-mi iasa bine a trebuit sa ma las dominat de acel alter ego, macar cit mi-a luat sa scriu.
)
Pe de alta parte, poate am incercat sa atrag clickuri de pe facebook, alegind titlul asta. Ceea ce a dat rezultate, pnetru e ca prima data cind primesc 30 de vizite de pe facebook intr-o singura zi
Totusi niciunul n-a dat un “like”
Ciprian, nu stiu ce sa zic, legat de sugestia ta..Astazi am scris despre singe, si tot fara prea mare ecou
)
@N: niște zgîrciți
Ciudat, creedam ca esti de sex masculin, judecind dupa cit de viguros ai scris
O sa ignor nota sexista din comentariul tau si o sa-l iau ca pe un compliment
Ce spun compliment – adevar pe fata! 
)
Scrisoarea e cunoscută de cei care sunt interesaţi de Cioran sau de Noica şi aceştea nu prea au de a face cu facebook-ul. Fostul meu profesor de română scrie un roman despre Cioran ( un fel de biografie romanţată ) si revistele unde a publicat fragmente din acest roman au avut tirajele epuizate. Interesul pentru Cioran nu a scăzut.
@George : Doar in lista mea de fb nu e prea mare
@ N: Foarte bine faci