Nopți albe în Uppsala

Cînd cineva se uită peste Nopțile albe Pertersburgeze, e tentat să creadă că acolo Dostoievski își povestește nopțile de petreceri și desfrîu. Mă refer la cineva care nu știe că Petersburgul e un oraș nordic și că în orașele nordice, începînd cu luna mai, nopțile literalmente devin din ce în ce mai albe pînă cînd la un moment dat nu mai e noapte deloc ci doar un crepuscul care ține cîteva ore. La fel se întîmplă și în Uppsala, deși Petersburgul cred că e mai nordic. Oricum ar fi, chiar dacă nopție din Uppsala nu or să fie niciodată la fel ca cele din Petersburg, sînt, în orice caz, destul de albe. Deși e abia jumătatea lui Mai, se întunecă de tot abia pe la 10:30 și se luminează la pe la 3 și ceva. În aproximativ o lună o să se întunece după 12 și o să se lumineze după 2, deși probabil că întuneric beznă n-o să mai fie deloc atunci. Dar o-m trăi și-o-m vedea. Cît despre modul metaforic în care folosim noi, cei mai puțin nordici, expresia “nopți albe”, dacă pentru Dostoievski avea un sens literal sau aproape literal, nu înseamnă că nu chefuia astfel încît să le dea și sensul nostru metaforic. Și, pentru că tot a venit vorba, nu înseamnă asta nici despre mine. Nopțile albe poate i se par nenordicului o ciudățenie, mi-e mi se par frumoase. Dar ce ar fi cu adevărat frumos ar fi Aurora Boreală sau Luminile Nordului, pe care aș putea s-o văd dacă aș călători cam o mie de kilometri pînă unde se agață  harta Suediei.